Miriam Gamburd despre "Instinctul rău.. e foarte bun":

* Oricine dorește să cerceteze Talmudul alege o fațetă personală din vastul număr de înterpretări existente.
Eu aleg expunerea vizuală a textului. Biblia, Noul Testament alimentează arta creștină cu magnifice narații și pilde. Evreii, pe de altă parte nu au ilustrat Biblia, Midrașul sau Talmudul. Activitatea carturarilor se limitează
la cuvantul scris. Fresca, mozaicul, vitrajul, tapițeriile icoanele, statuile din biserici, miniaturile pictate,
manuscrisele iluminate- toată această artă creștină abundă în elmente vizuale care nu sunt acceptate de monoteismul evreesc. Papa Grigore numea fresca "biblia pentru analfabeți".
In evul mediu, Europa era în majoritate neștiutoare de carte. In contrast evreei erau o minoritate deosebită, toți știind să scrie și să citească. Ei folosesc numai textul, neavând nevoie de suportul vizual pentru a înțelege sensul lucrurilor, deși ilustrația nu era interzisă explicit. Rabinul Roberto Arbib (membrul mișcării iudaice conservative) susține că evitarea ilustrației este datorată "conștiinței colective" .
Iată și sursa acestei afirmații: "Unui israelit i se permite desenul în multe culori fară să încalce
perceptul "să nu îți faci chip cioplit!" care se aplică numai la figurile făcute din lut roșu.." ( Tosfot, Yoma 54)

* Un alt aspect al iudaismului este fenomenul monoteist pe de o parte și conceptul pagan: "lumea e vie în carne si oase" ( Malevici-1989) pe de altă parte. Aceste contraste împart și delimitează teritoriul. Observarea
primului duce la gândire abstractă și introspecție, etică și moralitate pe când al doilea ne duce la estetică, arte plastice și filozofie.
* Istoria Iudaismului nu se încumetă să pretindă de a fi spectaculos plasată pe piscurile albe ale
moralității ci exprimă o utopică dorință de a le atinge. Emanuel Levinas descrie tragicul aspect al acestui
conflict între natura carnală a omului și prescripțiile de conduită impuse de divinitate. Dostoyevsky ajunge la o concluzie asemănatoare vizând moralitatea creștină: " Omul aspiră la un ideal antagonist naturii sale .."
Ca un rezultat palpabil al diviziunii teritoriului iudaic branșa lingvistic-teologică s-a dezvoltat într-un sistem bogat, elegant si complex. In contrast, tradiția vizuală ramâne palidă, aproape vidă. Chiar și cuvântul ebraic "Massoret" însemnând tradiție are o conotație religioasă.

* In aceasta carte îndrăznesc să creez un dialog între textul sfânt și arta desenului. Desenul, este înrădăcinat în tradiție. Furtuna conceptuală stârnită la finele secolului 20 nu a influențat esența, caracteristicile desenului clasic. Aparent fragilă, arta desenului a supraviețuit căpătând dimensiuni noi, aproape magice. Cu un minim de resurse și maximum de posibilități desenul e capabil să pătrunda, să prelungească nervul unui text. E o confortabilă unealtă, prin mâna mea textul cercetat capată valori noi, nebănuite.

* Discuțiile purtate cu "Vechii Maeștrii" - mari artiști din trecut sunt extrem de folositoare pentru mine. Se cere explicată esența unei tehnici unice practicată în dialogul rabino-talmudic: o discuție activă
cu unii din "colegii" din trecut. Participanții intră în legatură spirituală cu cei morți, comunicând printre generații. Ei fac declarații în numele celor "ințelepți" dispăruți cu sute de ani înainte. Numim acest fenomen "tradiție".

* Alegerea unei linii consistente pentru desenele cărții nu a fost posibilă comparativ cu aranjamentele convenționale. Natura multicoloră a textelor cere folosirea de stiluri multiple.
Am păstrat variante și schițele unei singure interpretări și nu un anume finit desen. Este vădita opoziția cu spiritul "înțelepților " care alegeau unilateral o opinie din multele ridicate într-o dezbatere aprinsă.
In timp, aceste discuții deschise au fost canonizate, ridicate la rang de dogme. La fel este și soarta dialectică a unei opere creative - să stagneze și să devină în final o instituție recunoscută.
In perioada de aranjare si structurare a Talmudului multitudinea opiniilor, polemicile și disputele au zdruncinat adânc polifonia procesului.

* In ultimele decade studiul judaismului devine popular în universități din lumea larga. La originea acestui fenomen găsim personalitați ca: Franz Kafka, Walter Benyamin, Martin Buber, Ghershom Scholem, Jacques Derrida, Emanuel Levinas, rabinul Adin Steinsaltz.

* Levinas, filozof evreu francez transcrie textele Talmudului într-o fenomenologie contemporană la fel cum compatriotul sau Exupery schimbă galabia astronomului turc cu costumul european, doar
să fie luat în seama de auditorul modern. Mai important, Levinas nu amestecă iudaismul cu tradiția universală
ci oferă un dialog între cele doua gândiri. Levinas numește metoda sa "Traducere în Greaca" esența ideei fiind dezvăluirea valorilor spirituale evreești lumii occidentale.

* M-am înrolat în această creativă, intelectuală aventură, din curiozitate și dorința de familiarizare cu civilizația din care fac parte ca evreu, până nu de mult inaccesibilă mie. Ilustrând cuvintele sacre prin desen, acest mediu adânc înrădăcinat in Elenism și în Renaștere, încerc o altă formă de "Traducere în Greacă".
E o sarcină riscantă, plină de tensiune dar și de răsplată artistului.

Ilustratii

“Rabi. Kattina said: Whenever Israel came up to the Festival, the curtain would be removed for them and the cherubim were shown to them, whose bodies were intertwined, and they would be thus addressed: Look! You are beloved before God as the love between man and woman” (Yoma 54a).



“When Rabi. Ishmael son of R. Jose and R. Eleazar son of R. Shimon met, one could pass through with a yoke of oxen under them and not touch them. Said Matronita to them, 'Your children are not yours!' They replied, 'Theirs [our wives'] is greater than ours.' '[But this proves my allegation] all the more!'. Some say, they answered thus: (Judges 8:18) 'For as a man is, so is his strength.' Others say, they answered her thus: 'Love suppresses the flesh.'”
(Baba Mezi'a 84a).



“Rabi stated: All agree that if its body was that of a goat and its face that of a human it is regarded as a human child; if its body was that of a human and its face that of a goat it is no valid birth.”
(Nidah 23b).

“And all who sleep alone in a house are caught by Lilith”
(Shabbat 151b).



It once happened that the Egyptian women gathered and came to see the beauty of Joseph. What did Potiphar’s wife do? She took citrons [etrogs] and gave them out to each and every woman, she also gave each and every woman a knife, then she called for Joseph and stood him before them. Because their eyes were fixated on Joseph’s beauty, they cut their hands. She said to them ‘This is the state you are in after only one hour, and I who sees him all the time, all the more so!’ Every day she would try to seduce him but he restrained himself”
(Tanchuma Vayeshev 5).



“They said: Since this is a time of Grace, let us pray for mercy for the Tempter to evil. They prayed for mercy, and he was handed over to them. He said to them: Realize that if you kill him, the world will come to its end. They imprisoned him for three days, then they looked for a fresh egg in the whole land of Israel and could not find one.”
(Yoma 69b)


[Rashi explains that according to R. Huna ‘your face’ is a euphemism for ‘the lower face’ (the private area)”
(Steinsaltz Commentary, Gittin 71)


“R. Joseph learnt: (Exodus 21:10) 'Her flesh' implies the closeness of flesh, that he must not treat her in the manner of the Persians who perform their conjugal duties in their clothes.”
(Ketubot 48a).


“…he found him sitting up to his neck in a bath of rosewater while naked harlots were standing before him. [Bar-Sheshak] said to him, 'Have you anything like this in the World to Come?' He replied, 'We have much finer than this.' “
(Avoda Zarah 65a)



“Rabi Yochanan said: When the serpent came unto Eve he infused filth into her. If that be so [the same should apply] also to Israel! ”
(Avoda Zarah 22b).