valul nu e val
ci doar întruchiparea blestemului
marea își absoarbe propriul pântec
se-mbracă într-un bocet

aerul de plumb înghite
până la refuz
Paradisul

chipuri livide atârnă de arbori
ca niște frunze fără viață

nu e marea nici cerul

neundele seamănă cu moartea
trâmbițele înfricoșează adâncurile
acesta este semnul.