Te privesc prin posterele  ce-ți

Destind nervii

Ascultând în căști jazz

Mărșăluind pe străzile tale atât de sofisticate

ca o fiară în cautare de prada-culturii

Clipe neirosite de vibrații

Îmi captează până și inima

Care percepe ritmul, percepe

Până și apoteoza trompetistului

Care zbate aerul ca pe o fiară.

Îți caut umbra ca pe un absolut necesar
dincolo de gesturi intrate adînc în carne,
am curajul de-a spune pînă la capăt
că sînt pregătită să înțeleg ruinele ploii
sau tristețea unui saltimbanc,
în schimbul unor albume de fotografii
care n-au mai multă valoare
decît un insectar cu fluturi strălucitori și uscați
așa cum și cele dîntîi iasomii
deapană în preajma ochilor tăi
amintirea unei insule de un gotic întîrziat,
chipurile din buzunarele sufletului
și pentru că nu e vorba numai de prudența
sufeream de cuvinte
apoi sărutam pleoapele cailor
făcînd să vibreze convingerile
în numele cărora merită să trăim
a rugăciune și descîntec...