În interiorul microsmosului pictural al Aurorei Speranța Cernitu, o logică a portretelor se impune. Impregnate de o  stranie lumina poetică, aceste fapturi (arlechin, inorog, paun, cal etc…) dețin un dar divin, o forță intensa, care reflectă cu intensitate existența umană și fațetele ei multiple…Ne aflăm în fața unei artiste care filtrează cu talent o artă care îmbrățisează mai multe secole de mișcări artistice. Artista trece cu eleganță și discreție de la arta medievală la un suprarealism și onirism abia voalate. Totul devine o metaforă insolită, o «zicere» în raport cu ambiția mesajelor sale, care sunt tot atâtea viziuni personale ale universului. Aurora Speranța este o adevarată «fabrică de legende», filon bogat, plin de poezie și de referințe literare diverse. Animale mitice (inorogul, calul, paunul…) țâșnesc din focul creației, traversează un Rug, ceea ce explică roșul viu și preponderent. Spiritul elementar al focului traversează pânzele și aceste animale sunt reprezentări și pretexte simbolice care trimit la uman.

     Aurora Speranta Cernitu se « încredintează» Imaginației ca unei puteri primordiale și condiție sine qua non a crezului său artistic. Artista viseaza cu ochii deschiși, ne transmite în ochi și în suflet puterea visului, sursa unei elegante prelungiri a eului melancolic al artistei. Tematica acestor tablouri alegorice trimite la o multitudine de sensuri: Arlechinul, Clovnul său sunt îngerul și demonul creator, râsul și plânsul artistei, nebunia și candoarea, farmecul și nevroza prezentului imediat.

     Arlechinul este cel care «interoghează», e în același timp curajul și forța tinereții artistice, este simbolul misiunii sale artistice de a căuta să priceapă lumea și să ne ajute să o înțelegem.

     Aceste tablouri sunt, deci, adevărate raze de soare, incandescente peste mări și mici, peste săraci și bogați… O adevarata expediție vizuală, spirituală, contemplativă. Artista creează aceste antiteze opunându-le unui prezent care nu o satisface pe deplin, umple vidul cu profunzimea vitală a unei palete visatoare.

     Aurora Speranta Cernitu practica pictura hipnotică, ne obligă să împărtășim cu emoție, trăirile sale profunde. Don Quijote, cavalerul și morile sale de vânt exprimă această sete de viață, de artă, riscurile pe care artistul le acceptă. Roșul său viu este Apelul, aluzia la jertfa fără sfârșit pe altarul artei, o pasăre pheonix ruptă în două pe veci… In acest sens, aceste personaje denotă o conștiință artistică rezonabilă, o înțelegere a actului artistic de mare ținută. Artista ne invită în fața unei iconografii personale puternice, aflată sub semnul unei sacralități fizice și metafizice.

     Tablourile sale iradiază prin relevanțele simbolice ale unei conștiințe estetice care se situează pe traiectoria marilor teme (relicve ale memoriei) care încearcă să exorcizeze adâncile răni ale destinului uman universal. Aurora Speranta gândește, rostește, purifică, amplifică, zidește rugul împurpurat al sufletului său într-o tonalitate hieratica, cerească, muzicală. Auzim muzica îngerilor, plecând ușor urechea spre tablouri.

     Aurora Speranta Cernitu este un pictor plin de talent, care se întreabă în opera sa cine sunt, unde sunt, cine suntem noi toți și poartă brațul cu care pictează de la pamânt la cer cu solemnitatea unei adorații mute pentru universul întreg. 

03 .02 .09

Angela Nache Mamier, poetă și eseistă româncă (Franța)