Nici vorbă de sărutări și alte fandoseli. Mi-a ajuns să cunosc psihologi, dentologi, caprozari și frenologi de gintă zurlie. Mă fotografiez în umbra umbrelor, întunericul abisurilor negre și ce văd? Un bătrân bădaran, bălos, bitrofic, bidirecționat cu biciul.
Mi se rupe de tandrețea ta Mirza, eu am nevoie de o sclavă care să mă ducă cu căruciorul de invalid la răsadul în care am plantat marihuana zilelor mele. Ma întind gol peste pian ca să simt răceala clapelor negre, cele albe îmi dau fiori de Paris sub ocupație.
Apăs la întâmplare octavele dezmățate din rue Gogol unde te întâlneam doar manta pe tine, udă, ploaie, lacrimi.
Aveai buzunarele mari, doldora cu manuscrise iluminate cu aur și borangic salpetru, neîndoindu-te de puterea iubirii tale. Străluceai. Se aprindeau felinarele peste Sena de atâta dăruire fară a cere nimic. Niște fetițe fascinate de tine se opreau din jocul mirliton a deux crapaud izbucnind în plâns și transă, apoi mai era și flașnetarul făra un ochi care în genunchi cerșea penitență.
Ne-am așezat toți trei pe o bancă tăcută sub un platan falnic notat botanic royal, ce nu dădea roade, cineva scrijelise numele tău Mirza pe scoarță cu o inimă stăpunsă de o săgeată care nu te găsea, ne penetra pe noi cu un vaier lung, greu ,fară de scăpare oricât îmbrățișarea de strânsă, tot te strecurai printre degete, alunecând umedă și placidă spre poarta desenată între flori negre cu culoarea perfectă a unei zile de doliu..
Adrian G - 2007
Foto : Man Ray